Fibrilația ventriculară (VF)

Fibrilația ventriculară (VF) este cel mai important ritm de stop cardiac. Ventriculele încearcă brusc să se contracte cu o viteză de până la 500 de bătăi / minut. Activitatea electrică rapidă și neregulată face ca ventriculele să nu funcționeze sincron, ceea ce duce la pierderea bruscă a debitului cardiac.

Fibrilația ventriculară / VF este cea mai frecventă aritmie la pacienții cu stop cardiac și necesită asistență de viață de urgență. Leziunile cerebrale ireversibile se dezvoltă dacă pacientul nu poate fi resuscitat într-un timp scurt (aproximativ 5 minute la temperatura camerei). Pacientul trebuie monitorizat și aplicat defibrilarea cât mai curând posibil. Fibrilația ventriculară / VF este cauza cea mai frecventă a infarctului miocardic (MI). Riscul de recurență este scăzut după episodul ischemic acut. Prin urmare, tratamentul precoce poate salva viața. În locurile aglomerate, unde sunt frecvente decesele subite, cum ar fi aeroporturile, centrele comerciale, sălile de sport, introducerea defibribrilatoarelor externe automate și a antrenamentelor de resuscitare cardiopulmonară îmbunătățesc supraviețuirea.

Caracteristicile ECG de fibrilație ventriculară: parametrii de viteză, ritm și PQRST nu pot fi măsurați (din cauza absenței unor forme de undă măsurabile). Urmele ECG se caracterizează prin deflecturi de undă continue, rapide, haotice și complet neregulate, care variază în înălțime, lățime și formă, care arată tremurări în ventricule.

ro_RORomanian