Arestare bruscă cardiacă

Arestarea cardiacă bruscă apare brusc și deseori fără avertizare și semn. Este declanșat de o defecțiune electrică care provoacă o bătăi neregulate ale inimii (aritmie) în inimă. Când mișcarea de pompare este afectată, inima nu poate pompa sânge către creier, plămâni și alte organe. Secunde mai târziu, omul își pierde cunoștința și pulsul dispare. Dacă pacientul nu este tratat într-un timp scurt, moartea apare în câteva minute. Această afecțiune se numește stop cardiac brusc. 

Rezultă în arterele principale și în stop respirator și pierderea cunoștinței. Când circulația se oprește, țesuturile nu ajung la oxigen. Deoarece creierul este organul cel mai afectat de lipsa de oxigen, pierderea cunoștinței și leziunile ulterioare ale creierului pot duce la deficite neurologice, tulburări de memorie și disfuncții cognitive. Conform principiilor de bază ale suportului de viață (BLS), primul lucru de făcut este să relansăm circulația, adică resuscitarea cardiopulmonară (CPR). În conformitate cu principiile sprijinului de viață avansat, primul lucru de făcut în succesiune este să monitorizezi pacientul și să efectuezi defibrilarea.

Singurul tratament dovedit pentru pacienții cu fibrilație ventriculară și tahicardie ventriculară în timpul stopului cardiac brusc este procedura de „defibrilare”. Defibrilarea se realizează cu defibrilatoare automate sau defibrilatoare manuale.